Vitraliile care strălucesc în clădirea Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara și istoria lor zbuciumată. Descoperă semnificația lor și gestul curajos care le-a salvat de la distrugere

Operele de artă expuse în reședința episcopală de pe strada Augustin Pacha nr. 4 au o poveste fascinantă.

Ele datează din 1915 și au fost realizate pentru a decora capela Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara. Clădirea acestuita a fost construită în 1913-1914, de către constructorul timișorean Lipot Löffler, iar în prezent este utilizată ca și cămin al Facultății de Medicină din Timișoara.

În acea clădire a existat o capelă, la fel ca în toate seminariile catolice din lume, și această capelă a fost foarte frumos ornamentată cu fresce și cu vitralii realizate în renumitul Seccesion.

Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan Episcopia Romano-Catolică Timișoara

Seminarul trebuia să sublinieze prestigiul Bisericii Catolice din Timișoara și din zonă, în acest sens fiind prevăzute decorații de excepție în capelă, dar nu numai. Lucrările artistice realizate reprezintă un adevărat program iconografic, reunind mai multe genuri artistice. Pictura și vitraliile din capelă, de dimensiuni uriașe – 2.4m/1,84m – alcătuiau un ansamblu cu o semnificație aparte, și anume cele 8 „fericiri”, conform Evangheliei după Matei, care reprezintă un exemplu luat din viața fiecărui sfânt reprezentat.

Ca să ne facem o idee despre valoarea artistică a vitraliilor, este suficient să parcurgem descrierea acestora, realizată de cercetătoarea Katalin Gellér:

Vitraliile au compoziții circulare încadrate de o bandă decorativă cu elemente vegetale stilizate. Câmpul central conținând câte o scenă din cele opt „fericiri”, dezvoltă tema religioasă pe fundalul unor împletituri vegetale ca niște adevărate liane printre care răsar păsări exotice, împletituri florale, chiar structuri arhitectonice. Culoriile vitraliilor sunt vii, domină în special albastru și verde, iar banda decorativă galbenă pune în evidență aspectul general luminos

Ca un semn al destinului, parcă, vitraliile aveau să treacă printr-un proces anevoios de creație, marcat de începutul Primului Război Mondial. Printre diferitele documente păstrate în arhiva Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara se află câteva scrisori adresate de Nagy Sándor, cel care a conceput proiectele vitraliilor, către episcopul de atunci, Glattfelder Gyula.

Cu aceste vremuri grele, ar fi un cinism să continui să fac pe artistul, iar eu am sistat lucrările pentru Timișoara. Cu vitraliile (n.r. proiectele vitraliilor) sunt complet gata, atât cu cartoanele, cât și cu probele de culoare. Gândindu-mă la vremuri mai bune, le-am pus cu fața la perete (…) întrucât și un an ar putea schimba gândirea omului, acum când se desfășoară o schimbare istorică a lumii. Dar nu se știe dacă peste un an mai pictăm?!

Totuși, vitraliile au fost terminate și au fost montate în capela Seminarului teologic de la Timișoara, aceasta constituind, cum menționează Ileana Pintilie în Analele Banatului 1998, citând presa vremii, „un monument deosebit care ar putea stârni invidia unei metropole, precum Budapesta”.

Foto: clădirea Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara, acum cămin al Universității de Medicină și Farmacie Timișoara
Foto: fosta capelă a Seminarului teologic
Vedere cu decorația interioară a capelei în care se văd vitraliile proiectate de Nagy Sándor și executate de maistrul sticlar Róth Miklós

Vitraliile au rămas neatinse mai bine de 30 de ani, trecând cu bine și peste cel de-al Doilea Război Mondial, dar în anul 1947, regimul comunist a desființat seminarul. Frescele capelei au fost pur și simplu văruite, iar vitraliile au dispărut pur și simplu. Toate studiile și albumele care amintesc despre cele 8 vitralii precizează, după anul 1947, că acestea au fost definitiv pierdute.

Miracolul

Un lucru uimitor avea să se producă după Revoluția din 1989, atunci când Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și-a recuperat cu drepturi depline Palatul Episcopal de pe strada Augustin Pacha, nr. 4. Odată cu restaurarea imobilului, a redevenit actuală și povestea vitraliilor fostului seminar…

De fapt, ce se întâmplase? Ultimul rector al seminarului, arhiepiscopul de mai târziu, Adalbert Boros, le salvase. Imensele vitralii au fost demontate din capelă și transportate în grabă în Domul din Piața Unirii, unde au fost ascunse, fiind așezate pe orizontală, unul peste altul, în balconul orgii. E de la sine înțeles că foarte puține persoane au știut despre această operațiune. După 4 decenii, bombate la mijloc din cauza deformării unor vergele de plumb, vitraliile au fost scoase la lumina zilei și restaurate.

Arhiepiscopul Adalbert Boros / foto: arhiva Episcopiei Romano-Catolice Timișoara

Despre gestul de mare curaj al ultimului rector al Seminarului romano-catolic din Timișoara, Wikipedia consemnează: „După decembrie 1989, istoricii de artă au fost încântați să afle că lucrările n-au căzut pradă intoleranței politicii ateiste și anticlericale a regimului comunist, ci s-au păstrat aproape intacte și într-o stare relativ bună. Senzaționala descoperire a generat un interes febril printre istoricii de artă profilați pe cercetarea Jugendstilului.”

Foto: balconul orgii din Domul Romano-Catolic din Piața Unirii din Timișoara, în care au fost ascunse vitraliile / sursa: arhiva Episcopiei Romano-Catolice Timișoara

În anii de după 1990, odată cu restaurarea întregului Palat Episcopal, culoarul de la etajul I a putut fi utilizat ca un loc foarte bun de montare al acestor vitralii. Odată cu redeschiderea Palatului Episcopal au fost restaurate și au fost montate în acest perimetru, într-un culoar de trecere dinspre zona birourilor, înspre zona privată. Din acest motiv, ele pot fi vizitate doar cu un anunț prealabil, o programare, în așa fel încât să nu deranjeze nici programul din instituție, nici eventuale evenimente.

Valoarea vitraliilor este inestimabilă, având în vedere nu doar calitățile estetice ale acestora, ci și istoria lor zbuciumată, care se suprapune cu cea a comunității romano-catolice din Banat.

În lucrarea „Șansele de supraviețuire ale vitraliilor istorice din Transilvania”, Éva Mester menționează că „dispariția ferestrelor Seminarului Teologic din Timișoara a fost catalogată timp îndelungat ca o pierdere extrem de dureroasă. (…) Salvarea vitraliilor din Timișoara este într-adevăr un succes remarcabil; aceste vitralii erau ținute în evidență și respectate și pe plan internațional, datorită creatorilor renumiți și valorii estetice indiscutabile”.

Valoarea lor artistică este una deosebită, stilul în care au fost realizate, Secession, este foarte apreciat în spațiul nostru. Sigur, sunt ultimii ani înaintea Primului Război Mondial, eveniment istoric care s-a repercutat și în evoluția artistică ulterioară și în Timișoara și în tot acest spațiu geografic și cultural european.

completează Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan la Episcopia Romano-Catolică Timișoara
1 răspunde
  1. sergiu
    sergiu says:

    Remarcabila lucrare, ar putea fi reprodusa, măcar pe sticla pictata pentru a fi reamplasata in spațiul de origine, redând atmosfera locului ce poate fi motiv de inspirație pentru tânăra generație.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *