Universitățile din România, între presiune demografică și reinventare strategică – analiza rectorului UVT Marilen Gabriel Pirtea

Universitățile din România se află într-un moment de transformare profundă, marcat de schimbări demografice și de presiunea accelerată a pieței muncii.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea, analizează aceste tendințe în contextul concluziilor formulate la nivel internațional.

Presiunea demografică și schimbările din piața muncii

„În ultimii ani, universitățile din România au început să resimtă tot mai clar o tensiune structurală: pe de o parte, scăderea populației tinere reduce baza tradițională de studenți; pe de altă parte, piața muncii cere competențe din ce în ce mai dinamice, greu de livrat prin modele educaționale rigide. Raportul OECD Skills Summit 2026 vine să confirme că această tensiune nu este locală, ci sistemică, afectând majoritatea economiilor dezvoltate, în contextul îmbătrânirii populației și al transformărilor accelerate generate de inteligența artificială și tranziția verde”, a declarat rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea.

Declinul studenților și decalajul de competențe

Rectorul UVT subliniază:

„Pentru România, implicațiile sunt însă mai acute. Declinul demografic nu mai este o proiecție, ci o realitate deja vizibilă în scăderea numărului de studenți și în competiția crescândă dintre instituții pentru resurse limitate. În același timp, problema nu se reduce la cantitate. Din ce în ce mai des, angajatorii semnalează un decalaj între ceea ce oferă universitățile și ceea ce cere economia: competențe transversale, gândire critică, adaptabilitate și capacitatea de a lucra cu tehnologii emergente. Raportul OECD confirmă această tendință la nivel global, arătând că mulți tineri părăsesc sistemul educațional fără o bază solidă pentru învățare continuă și adaptare profesională”.

Universitatea viitorului și învățarea continuă

„Această ruptură obligă universitățile să își regândească rolul. Modelul tradițional, în care educația este concentrată într-un interval limitat al vieții, devine din ce în ce mai puțin relevant. În locul lui se conturează un nou paradigmă: universitatea ca infrastructură de învățare pe tot parcursul vieții. În acest model, relația cu studentul nu se încheie la absolvire, ci continuă sub forma unor cicluri recurente de upskilling și reskilling. Raportul subliniază că mai puțin de jumătate dintre adulți participă anual la forme de învățare, iar participarea scade odată cu vârsta, tocmai în rândul celor care ar avea cea mai mare nevoie de adaptare. Această realitate deschide o oportunitate strategică majoră pentru universități, dar doar dacă sunt capabile să își adapteze oferta la nevoile unui public adult, constrâns de timp, resurse și responsabilități”, adaugă rectorul UVT.

Inteligența artificială și transformarea educației

„În paralel, inteligența artificială nu schimbă doar cererea de competențe, ci și modul în care acestea sunt dobândite. Universitățile nu mai pot ignora faptul că tehnologia poate personaliza învățarea, poate accelera accesul la informație și poate redefini relația dintre profesor și student. În același timp, raportul atrage atenția asupra unei disonanțe critice: cadrele didactice sunt, în medie, mai în vârstă, iar adopția tehnologiilor digitale și a AI este inegală. Fără investiții consistente în dezvoltarea competențelor profesorilor și fără integrarea inteligentă a tehnologiei în procesul educațional, universitățile riscă să rămână în urma propriilor studenți”, completează profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

„Talentul invizibil” și accesul la educație

„Un alt punct nevralgic evidențiat de OECD este existența unui volum semnificativ de „talent invizibil”, adică acele categorii sociale care nu sunt integrate eficient în educație și pe piața muncii. Tinerii care nu sunt prinși nici în sistemul de educație, nici pe piața forței de muncă, persoanele din medii dezavantajate, migranții sau femeile cu responsabilități de îngrijire a copiilor reprezintă nu doar o problemă socială, ci și o pierdere economică majoră. Pentru universitățile din România, acest lucru înseamnă că extinderea accesului la educație nu mai este doar o chestiune de echitate socială, ci una de relevanță a educației și sustenabilitate”, adaugă rectorul UVT.

Universitățile și rolul lor în economia viitorului

„Universitatea nu mai poate funcționa doar ca furnizor de diplome, ci trebuie să devină un actor activ în ecosistemul economic, capabil să anticipeze nevoile de competențe, să colaboreze cu angajatorii și să ofere soluții flexibile, adaptate unui mediu în continuă schimbare. În lipsa acestei transformări, riscul nu este doar pierderea competitivității, ci irelevanța, pe termen mediu și lung. Într-o economie în care competențele devin principala resursă strategică, universitățile nu mai sunt doar locuri unde se transmite cunoaștere, ci infrastructuri critice pentru menținerea relevanței profesionale a indivizilor. Iar această schimbare nu mai este o opțiune, ci o condiție de supraviețuire”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

Un moment de reflecție pentru viitorul educației

Într-un context în care educația universitară din România se află sub presiunea schimbărilor demografice și tehnologice, perspectiva oferită de rectorul UVT, Marilen Gabriel Pirtea, conturează direcțiile esențiale pentru anii următori. Adaptarea la cerințele pieței muncii, integrarea noilor tehnologii și deschiderea către învățarea pe tot parcursul vieții devin repere clare pentru viitor.

În acest peisaj, universitățile sunt chemate să devină atât spații ale cunoașterii, cât și platforme active de dezvoltare profesională și socială, conectate permanent la realitățile economiei contemporane.