Saga 1948, o nouă ambarcațiune pe Bega

Timișoara își redescoperă pofta de aventură pe apă. Pe Bega, forfota revine sub forma unei mici flote urbane. Cea mai nouă vedetă a canalului este Saga 1948, o navă de agrement istorică, construită în 1948 în Germania și recondiționată cu migală la Timișoara.

Saga 1948 – Povestea unui vapor cu istorie

Cum ajunge un vapor de aproape 80 de ani să fie noua atracție de lifestyle a Timișoarei? Povestea începe în Hamburg, în 1948, când nava care azi poartă numele Saga 1948 a fost construită pentru a sparge gheața în portul german​. Ulterior, și-a schimbat destinul, devenind navă de pompieri pe Dunăre, în Austria, unde a servit zeci de ani. După ce a fost retrasă din uz, ambarcațiunea a trecut prin mâinile mai multor proprietari pasionați – unul chiar a încercat să o transforme într-o navă cu vele pentru a ajunge în Marea Nordului (o idee romantică, întreruptă însă de soartă)​. În final, această bucată de istorie plutitoare a fost descoperită online de un timișorean vizionar, Dan Eftimie, cunoscut drept “Piratul de pe Bega”, care poate fi văzut de câțiva ani cu o altă ambarcațiune îndrăgită de copii. (sursa documentară: (www.adevărul.ro)

Saga 1948 este gata să plimbe pasageri pe toată lungimea navigabilă a Begăi. Interiorul a fost refăcut cu grijă, combinând farmecul retro cu dotări moderne pentru confort. Se anunță croaziere de poveste: de la petreceri private sau cine romantice la bord, până la expediții de weekend spre ecluza de la Sânmihaiu Român.

Vaporașele de pe Bega – transport public pe valuri

Renașterea navigației pe Bega nu ar fi completă fără vaporașele de transport public, care au devenit o parte din peisajul cotidian al Timișoarei. Începând din 2018, orașul de pe Bega a redevenit primul din România cu transport în comun pe apă. Astăzi, șapte vaporașe albastre și albe administrate de Societatea de Transport Public Timișoara brăzdează apa, oferind atât o alternativă pitorească la traficul rutier, cât și o atracție turistică. Fiecare vaporetto are o capacitate de 50 de pasageri și oprește în stații amenajate de-a lungul canalului, pe un traseu de circa 7 km prin oraș​.

Ambarcațiuni de agrement și turistice – flota de distracție a Begăi

Pe lângă Saga 1948 și vaporașele de linie, canalul Bega găzduiește o varietate de alte ambarcațiuni de agrement și turistice, fiecare cu propria poveste și personalitate. Practic, s-a format o mică flotilă de distracție pe Bega, în care se regăsesc atât piese de patrimoniu restaurate, cât și bărci moderne sau inovații locale pline de creativitate. Iată câteva dintre cele mai îndrăgite prezențe pe apă:

Vaporul Pelican – O legendă locală, Pelicanul a fost construit în 1966, la șantierul naval din Giurgiu, și a devenit faimos la Timișoara în anii ’80, când aducea pasageri pe ruta Timișoara–Sânmihaiu Român​. Dupa 1990 s-a transformat în restaurant plutitor, dar un incendiu devastator în 2012 aproape l-a scufundat în uitare​. Norocul Pelicanului s-a schimbat datorită comunității: echipa cafenelei D’Arc, împreună cu voluntari inimoși, l-au cumpărat la preț de fier vechi și l-au restaurat bucățică cu bucățică timp de aproape 9 ani​. Recondiționat și dotat cu un motor Volvo Penta nou, Pelicanul și-a făcut revenirea triumfală pe Bega în noiembrie 2021, cu un look modernizat dar cu același suflet nostalgic. Astăzi, bătrânul vapor verde-crem este din nou pe apă, disponibil pentru evenimente și croaziere speciale. Ba chiar, în septembrie 2023, Pelicanul a împlinit visul restauratorilor săi navigând până în Serbia, când frontiera pe Bega a fost temporar deschisă după mai bine de 70 de ani​. Imaginea convoiului de bărci trecând granița, cu Pelicanul în frunte, a stârnit emoție – era dovada vie că pasiunea poate readuce la viață trecutul, spre încântarea prezentului.

Ambarcațiunea Ventura, prima navă de pasageri 100% electrică, din România a fost lansată pe Bega în 2024, de către Dan Radiș, un antreprenor din Timișoara. Nava de pasageri oferă o experiență aparte celor care urcă la bordul acesteia, fiind ecologică, silențioasă, cu dotări și design moderne.

Corabia Piraților – Dacă vedeți pe Bega o mică navă din lemn, cu pânze, steag cu craniu și un căpitan cu bandană, nu, nu aveți halucinații maritime – este corabia piraților din Timișoara! Această ambarcațiune de poveste a fost adusă din Italia și amenajată de Dan Eftimie în 2013, special pentru plimbări cu copiii​. În fiecare weekend, Piratul de pe Bega în persoană urcă la timonă și oferă celor mici o aventură de neuitat: o incursiune de câteva minute pe apă, cu multe zâmbete și imaginația debordând. Barca este decorată rustic, cu lemn, sirene pictate pe bordaj și tot tacâmul pirateresc – un adevărat parc de distracții plutitor în miniatură. Părinții stau pe mal și fac cu mâna, în timp ce prichindeii explorează „mările” Begăi în siguranță, sub ochii vigilenti ai “piratului” (unul prietenos, desigur, care aduce mai degrabă cu Jack Sparrow decât cu Barbă-Neagră). Corabia Piraților a devenit în ultimul deceniu o atracție iconică a orașului, dovadă că spiritul ludic și antreprenorial al comunității poate crea ceva unic.

Barja Zaza – Nu toate bărcile de pe Bega se mișcă. Unele își găsesc menirea acostate la mal, devenind spații de socializare și relaxare. Barja Zaza este o veche barjă olandeză pe care același Dan Eftimie a transformat-o într-o terasă plutitoare inedită​. Remorcată cu peripeții pe Dunăre până la Moldova Veche și adusă pe uscat la Timișoara, Zaza a renăscut ca un ponton cu mese, scaune și voie bună. Amplasată pe malul Begăi, servește drept cafe-bar unde poți savura o băutură privind chiar canalul și vaporașele trecând. Seara, luminile de pe Zaza și de pe celelalte ambarcațiuni reflectate în apă creează o atmosferă boemă, demnă de o carte poștală. Zaza e dovada că pe Bega există loc și pentru îndeletniciri statice: nu vrei pe vapor? Nicio problemă, vino la barja-terasă și bucură-te de dolce far niente pe malul apei.

Barja D’Arc este un alt punct de atracție pe Bega: o terasă plutitoare care dă viață serilor timișorene. Terasa plutitoare a devenit rapid unul dintre locurile preferate ale localnicilor și turiștilor.

Ancorată în apropierea Podului Michelangelo, barja este un proiect inițiat de echipa celebrului local D’Arc din Piața Unirii. Ideea de a aduce spiritul boem al cafenelei pe apă a prins rapid contur și a transformat o barjă veche într-un spațiu vibrant de socializare și relaxare.

Amenajată cu lemn, lumini calde și mobilier confortabil, barja D’Arc oferă o atmosferă intimă, perfectă pentru serile lungi de vară. Pe puntea plutitoare, vizitatorii pot savura cocktailuri creative, băuturi răcoritoare și gustări ușoare, totul în acord cu un fundal sonor atent selecționat, de la chill-out la jazz și deep house.

Pe lângă funcția de terasă, barja găzduiește frecvent evenimente culturale și muzicale, de la DJ set-uri la mini-concerte acustice, consolidându-și astfel reputația de hub artistic alternativ.
Priveliștea asupra râului și apusurile spectaculoase completează experiența, transformând fiecare seară petrecută pe D’Arc într-un moment de evadare din cotidian.

Bărcuța Egreta – O apariție nouă și grațioasă pe canal este Egreta, o bărcuță mică restaurată de voluntarii de la asociația Ecluze pe Bega. Interesant este că această ambarcațiune a fost de fapt donația lui Dan Eftimie către asociație, semn al camaraderiei din comunitatea pasionaților de navigație​. Acum Egreta, revopsită și aranjată, plutește sprinten pe apă, folosită la evenimente, demonstrații și ocazional pentru patrulări de agrement. Deși mult mai mică decât surorile ei mai mari, Egreta atrage privirile prin eleganță și prin povestea sa: și ea a fost salvată de la degradare și primește o a doua viață grație pasiunii locale.

Desigur, pe lângă aceste vedete, Bega mai vede și alte ambarcațiuni: bărci cu vâsle, canoe și caiace ale cluburilor sportive sau amatorilor de mișcare, vaporașe aduse de turiști curioși (mai ales acum că navigația până în Serbia devine posibilă) și chiar stand-up paddleboard-uri pe timp de vară. În fiecare toamnă, un eveniment caritabil transformă canalul într-o cursă haioasă de rățuște de plastic care plutesc spre linia de sosire, spre deliciul copiilor. Toate acestea contribuie la atmosfera vibrantă de pe Bega, unde oricine are o barcă – cât de mică – este binevenit să facă parte din poveste.

Renașterea navigației pe Bega – punte între istorie și viitor

Fenomenul actual de revigorare a navigației pe Bega are rădăcini adânci în istoria Timișoarei. Canalul Bega a fost de la bun început special: este primul canal navigabil construit pe teritoriul actual al României, încă din secolul al XVIII-lea​. În 1732, când primele barje legau Timișoara de râul Tisa, orașul devenea un important port interior, o poartă spre Europa Centrală. În perioada de glorie interbelică, pe Bega se transportau anual peste 250.000 de tone de mărfuri, semn al prosperității economice de atunci​. Tot pe Bega au circulat și primele vaporașe pentru pasageri din această parte a Europei, încă din 1869 – Timișoara se mândrea cu titlul de “mica Viena pe apă”, având transport public pe canal cu mult înaintea altor orașe din regiune.

Această efervescență a apus însă în a doua jumătate a secolului XX, când navigația pe Bega a intrat în declin. După anii ’50-’60, traficul comercial a scăzut drastic, ecluzele au rămas neîntreținute, iar granița cu Iugoslavia a întrerupt legătura navigabilă spre Tisa și Dunăre. Timp de aproape 40 de ani, canalul a fost navigabil doar pe porțiuni interne, devenind mai degrabă un loc pentru pescari și rate sălbatice decât pentru vapoare. Mulți timișoreni au crescut cu imaginea Begăi liniștite, ca un parc liniar cu apă, neștiind că sub luciul ei zace un potențial imens. Dar iată că, în ultimul deceniu, lucrurile au început să se miște din nou, la propriu și la figurat.

Datorită unui proiect transfrontalier finanțat european, ecluzele de pe Bega au fost reabilitate, iar în 2023 s-a reluat oficial navigația internațională pe canal, după o pauză de peste șapte decenii​. Evenimentul a fost marcat spectaculos: un mic vas numit sugestiv „Vulpea” a fost primul care a trecut frontiera pe apă, urmat îndeaproape, la ocazii speciale, de Pelicanul și alte ambarcațiuni istorice. Deocamdată, trecerea graniței se poate face doar la evenimente punctuale, însă există planuri pentru un punct permanent de frontieră pe apă. Imaginați-vă: într-un viitor nu foarte îndepărtat, ai putea pleca din Timișoara cu vaporul și, trecând în Serbia, să continui călătoria spre Pancevo sau chiar Belgrad, conectându-te la rețeaua de canale europene! Pentru Banat, aceasta ar însemna nu doar o conexiune practică, ci și un nou capitol turistic – croaziere pe Bega și Tisa, cu turiști străini oprind la Timișoara pentru a descoperi farmecul zonei.

Reînnodarea firului navigației pe Bega are și o puternică semnificație culturală. Timișoara a fost mereu legată de apa Begăi – de la promenadele elegante pe mal din perioada habsburgică, la legendarele petreceri pe vapor din anii ’30. Revenirea bărcilor pe canal readuce în prezent această moștenire, adaptată la vremurile moderne. Comunitatea locală a jucat un rol esențial: oameni cu inițiativă și drag de Bega (precum Dan Eftimie și alți entuziaști) s-au unit în asociații, au organizat evenimente ca Festivalul Bega Bulevard sau ture cu biciclete și bărci, toate pentru a atrage atenția asupra canalului. Iar autoritățile au început să asculte: s-au montat semne costiere și balize de navigație pe tot tronsonul românesc al Begăi, pentru siguranță​, și se investește constant în infrastructura portuară de mici dimensiuni (pontoane, debarcadere, iluminat ambiental).

Bega renaște ca un veritabil spațiu de lifestyle și petrecere a timpului liber, un loc unde poți face jogging pe mal dimineața, la prânz să iei prânzul pe un ponton, iar seara să te bucuri de un cocktail pe maul apei.

Lansarea navei Saga 1948 pe Bega se potrivește perfect în acest tablou: un vapor vintage, plin de șarm. De la un canal aproape uitat, la un ecosistem viu de transport, agrement și cultură urbană, povestea Begăi este într-adevăr o sagă în toată regula.