Asociația Jeu de Paume, Mediateca arhitecturii și patrimoniului din Franța, Institutul Francez și Muzeul National de Artă din Timișoara vă dau acum întâlnire cu Charles Baudelaire, Théeophile Gautier, Al. Dumas, Pierre Joseph Proudhon, Emile Zola, cu compozitorii Giuseppe Verdi și Hector Berlioz, cu actrița Sarah Bernhardt, cu marele poet polono-lituanian Adam Mickiewicz și cu numeroase alte nume de prim rang ale culturii romantice așa cum au fost ele percepute prin prisma fotografiei și analizei psihologice a lui Felix Nadar. Cu puțin înainte ca lumea franceză și nu numai să descopere bucuria imortalizării în fotografie ca joc de societate, Nadar a lăsat o ”enciclopedie vizuală a oamenilor de litere” care caută, fiecare, să exprime prin gesturi, costume, postură a corpului, o estetică și o filosofie socială.

Versnisajul expoziției de fotografie Marile portrete ale lui Nadar este miercuri , 23 iunie, la ora 18 și apoi, în fiecare zi de vizitare a Muzeului Național de Artă, până în 15 septembrie 2021.

Considerat o celebritate a epocii romantice din Franța, Felix Tournachon zis Nadar a marcat prin lucrările sale un punct de cotitură în evoluția artei fotografice: el transferă din sfera picturii și a sculpturii preocuparea pentru analiza psihologică a personajului, urmărind dincolo de chip, intimitatea ființei, atitudinea, raportarea la sfera de idei și valori ale ”celui de-al doilea imperiu”. Inovator în materie de tehnică fotografică precum și de prelucrare a imaginilor, Nadar ne-a lăsat un impresionant material documentar despre epoca și transformările structurale cărora le era contemporan. Fascinat de boema pariziană a miezului de secol al XIX-lea, absorbit apoi de aceasta, îi va crea un portret unic prin albumul Pantheon 1854-58 incluzând 300 de portrete ale scriitorilor, actorilor, cântăreților și dansatorilor, fiecare imortalizat într-o ținută sobră, riguroasă, autocenzurată și apoi minuțios prelucrată în atelierul său din rue Saint Lazare. Fotografia nu este percepută ca un joc de salon, cum mulți ar fi fost tentați să considere, ci un manifest estetic și valoric al unei lumi care contrapune arta, unui regim politic aflat în descompunere și decredibilizare. De altfel, cariera sa paralelă de caricaturist pentru publicații de opoziție, scurta carieră de jurnalist precum și respingerea fermă a transformării artei în factor comercial aveau să vorbească de la sine despre crezul său artistic.