„Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism” – un spectacol care te prinde în poveste și te face să uiți că ești spectator

„Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism”, găzduit de Sala StudioArt a Casei Artelor din Timișoara, își invită publicul într-un univers straniu, întunecat, absurd pe alocuri și, în același timp, surprinzător de apropiat de lucruri profund omenești. Nu este genul de spectacol pe care îl privești confortabil de la distanță.

Povestea începe înainte de intrarea în sală

În cazul „Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism”, granița dintre spectacol și realitate pare să fie pusă sub semnul întrebării încă din primele minute. Povestea nu așteaptă publicul în interiorul sălii, ci îl întâmpină în piață, unde un personaj straniu, cu joben, baston și o apariție aproape spectrală, pătrunde în peisajul cotidian al orașului.

Printre terase, trecători și clădirile centrului Timișoarei, apariția lui funcționează ca un prim semn că lumea obișnuită începe să se fisureze.

Nu există încă o separare clară între scenă și public, iar spectatorii sunt atrași treptat într-un univers în care grotescul, absurdul și umorul negru par să anunțe ceea ce urmează.

Se poate presupune că această secvență de exterior are și rolul unei tranziții: personajul devine un fel de ghid către „palatul coșmarurilor”, mutând publicul din realitatea familiară a pieței într-un spațiu teatral în care regulile se schimbă.

Spectacolul începe, astfel, înainte ca spectatorii să ajungă propriu-zis în sală.

Această intrare în poveste explică și senzația descrisă după reprezentație: aceea că, la un moment dat, spectatorul încetează să mai privească totul „din afară”.

„Escurial” nu ridică brusc cortina peste o lume fictivă, ci pare să lase acea lume să vină mai întâi către public.

Regizat de David Seko, spectacolul vorbește despre putere, memorie și natura umană, pornind de la o poveste plasată la curtea regelui Spaniei, dar fără să rămână captiv într-o epocă îndepărtată.

Din contră, trecutul devine aici o oglindă în care prezentul poate fi privit dintr-o perspectivă diferită.

Primele reprezentații pentru public au loc în 29 și 30 septembrie și 1 octombrie, de la ora 19:00, la Sala StudioArt a Casei Artelor din Timișoara, pe strada Episcop Augustin Pacha nr. 8.

Un spectacol în care granița dintre scenă și spectator începe să dispară

Experiența propusă de echipa artistică nu oferă explicații confortabile și nici răspunsuri gata formulate. Spectatorul este invitat să intre în poveste, să accepte ambiguitatea și să își găsească singur locul în acest univers.

Tocmai acest lucru devine una dintre forțele spectacolului: la un moment dat, perspectiva de spectator începe să dispară.

Personajele, atmosfera și tensiunea construită pe scenă fac ca publicul să nu mai privească pur și simplu ceea ce se întâmplă, ci să intre, treptat, în interiorul poveștii.

Universul scenic capătă forma unui palat straniu și întunecat, uneori absurd, alteori atât de apropiat de comportamente și mecanisme profund umane încât poate deveni inconfortabil.

David Seko: trecutul nu aparține doar trecutului

Spectacolul pornește de la un text de Michel de Ghelderode, într-o adaptare liberă realizată de David Seko, și include fragmente din „Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim”, de László Krasznahorkai, precum și din „Cartea lui Iov”.

Pentru regizor, miza producției este tocmai legătura dintre epoci și continuitatea mecanismelor care definesc societatea și relațiile de putere.

„Acțiunea spectacolului se desfășoară la curtea regelui Spaniei, însă povestea spusă de noi își propune să nu rămână captivă într-o epocă apusă. Dimpotrivă, întâlnirea cu trecutul devine o invitație la reflecție, la a privi mai atent către prezent și către mecanismele care continuă să modeleze omul, societatea și relațiile de putere”, spune David Seko.

În viziunea sa, una dintre ideile centrale ale spectacolului este aceea că trecutul nu poate fi separat definitiv de prezent sau de viitor.

Gabriel Enache, Lucian Pircan și Dragoș Rusu, o distribuție care convinge

Din distribuția spectacolului fac parte Gabriel Enache, Lucian Pircan și Dragoș Rusu, trei actori care construiesc personaje suficient de puternice încât, pe parcursul reprezentației, senzația de „joc actoricesc” să înceapă să dispară.

Prezența lor scenică, naturalețea și intensitatea interpretării susțin atmosfera spectacolului și fac ca personajele să fie mai degrabă crezute decât pur și simplu urmărite.

Este una dintre acele situații în care publicul ajunge să uite, pentru câteva momente, că privește actori aflați pe o scenă.

Un univers construit până la detaliu

Scenografia este semnată de Maia Medinski, muzica îi aparține lui Cári Tibor, coregrafia este realizată de Alina Ilea, iar studiul scenic este semnat de Boris Gaza.

Împreună, aceste componente construiesc atmosfera unui spațiu care funcționează aproape ca un personaj în sine.

Palatul din „Escurial” nu este doar decorul acțiunii, ci devine un loc în care frica, puterea, absurdul și vulnerabilitatea se întâlnesc.

În același timp, spectacolul atrage atenția și prin maturitatea artistică a unei echipe formate în mare parte din creatori tineri, care propun un demers scenic ambițios și atent construit.

Un proiect care deschide teatrul și către elevi

Componenta de dialog și reflecție a spectacolului a fost extinsă și dincolo de scenă.

Înaintea întâlnirii oficiale cu publicul, o parte dintre repetiții a fost deschisă comunității Colegiului Național „Constantin Diaconovici Loga”. Elevii au putut discuta cu echipa artistică despre temele spectacolului și despre procesul prin care o producție teatrală ajunge de la primele repetiții la întâlnirea cu publicul.

Pentru aceștia a fost programată și o reprezentație specială, în 28 septembrie.

Producția este realizată în cadrul programului Energie! Burse de creație, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Un spectacol care nu oferă totul de-a gata

„Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism” nu încearcă să spună spectatorului ce trebuie să simtă și nici cum trebuie interpretată fiecare scenă.

Îl lasă să intre în poveste, să se piardă puțin în ea și să descopere singur ce rămâne, după ieșirea din sală.

Iar poate tocmai aici se află una dintre calitățile sale cele mai puternice: spectacolul continuă să lucreze și după ce povestea s-a încheiat.

Cei care vor să descopere un spectacol intens, construit de o echipă tânără, dar cu multă maturitate artistică, mai au ocazia să intre în universul „Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism”.

Dacă vreți un spectacol care să nu vă ofere toate răspunsurile, ci să vă lase să le căutați singuri, „Escurial” merită trecut pe listă.

Intrarea la spectacol se face pe bază de rezervare. Înscrierile se fac aici: bit.ly/46Jvdzl