Clădirea Facultății de Chimie, Biologie și Geografie a UVT, o poveste tumultoasă, de peste un secol

Puțini trecători bănuiesc că în spatele zidurilor venerabile de pe strada Pestalozzi nr. 16 se ascunde o poveste de peste un secol.

Clădirea, care astăzi găzduiește Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie a Universității de Vest din Timișoara (UVT), a fost inițial orfelinatul „Gisella”, inaugurat la începutul secolului al XX-lea.

Fondat încă din 1873, orfelinatul purta numele principesei Gisella Louise Marie – fiica împăratului Franz Joseph I al Austriei – drept omagiu adus căsătoriei acesteia, fiind susținut financiar printr-o fundație de 20.000 de coroane oferită de comunitatea locală​.

În primele decenii, orfanii erau îngrijiți într-o casă veche din cartierul Fabric, însă curând spațiul a devenit insuficient.

Astfel, în 1901 s-a ridicat noul edificiu monumental de pe actuala stradă Pestalozzi, proiectat de arhitectul vienez Ernest von Gotthilf și executat de constructorul Josef Kremer senior​.

Clădirea era gândită să găzduiască în condiții moderne, la acea perioadă, aproximativ 80 de copii, cu două aripi separate pentru fete și băieți și săli dedicate educației acestora​.

De-a lungul timpului, destinația clădirii a evoluat odată cu istoria tumultuoasă a Banatului.

În Primul Război Mondial, imobilul a fost transformat temporar în spital militar pentru răniți​.

În perioada interbelică a revenit la menirea sa inițială, funcționând ca Orfelinatul Comunal „Regina Maria” sub administrație locală, continuând să ofere adăpost și educație copiilor rămași fără familie​.

După cel de-Al Doilea Război Mondial și schimbările politice, clădirea și-a găsit o nouă vocație: a fost preluată treptat de instituții de învățământ.

În a doua jumătate a secolului XX, impunătorul imobil a intrat în patrimoniul universitar timișorean, devenind sediu pentru facultăți ale nou-înființatei Universități de Vest.

Arhitectură eclectică și valoare patrimonială

Arhitectura clădirii reflectă prestigiul și optimismul epocii în care a fost construită. Edificiul este realizat în stil eclectic, îmbinând elemente de inspirație istorică cu detalii specifice începutului de secol XX.

Fațada simetrică impresionează printr-un fronton central proeminent, integrat cu un turn elegant bogat ornamentat, care domină silueta clădirii​.

Zidurile îmbină armonios cărămida aparentă cu tencuiala decorativă, creând un contrast vizual plăcut și punând în valoare texturile originale​. Deasupra se înalță turnul central, cu cupola sa și detalii decorative complexe, care adaugă verticalitate și măreție întregii construcții​.

Aceste elemente emblematice de arhitectură – de la balustradele de fier forjat până la motivele florale stilizate sculptate în relief – conferă clădirii o identitate aparte.

În vremea orfelinatului, spațiile largi ale sălilor și holurilor, scara monumentală și lumina naturală abundentă vorbeau despre grija comunității pentru bunăstarea copiilor.

Astăzi, aceleași trăsături arhitecturale servesc mediului universitar, creând un ambient distins pentru educație și cercetare. Datorită vechimii și caracterului său reprezentativ, imobilul este clasificat oficial ca monument istoric și parte a patrimoniului arhitectural al Timișoarei​.

Reabilitarea cu fonduri europene – transformări moderne

În ultimii ani, clădirea încărcată de istorie a trecut printr-un amplu proces de reabilitare și restaurare, menit să-i redea strălucirea de odinioară și să îi asigure funcționalitatea pentru deceniile viitoare.

Proiectul de reabilitare, demarat în 2019, a fost posibil printr-o finanțare semnificativă obținută de UVT în parteneriat cu Agenția de Dezvoltare Regională Vest.

Valoarea totală a investiției se ridică la 6,74 milioane lei, din care peste 6,34 milioane lei reprezintă finanțare nerambursabilă (fonduri europene), iar restul contribuția universității​. Banii au fost atrași prin Programul Operațional Regional 2014-2020 – axa dedicată îmbunătățirii infrastructurii educaționale.

După aproape patru ani de muncă, clădirea și-a recăpătat farmecul pierdut.